admitanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADMITÁNȚĂ, admitanțe, s. f. Nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. – Din
fr. admittance.