admisibilitate - explicat in DEX

admisibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADMISIBILITÁTE s. f. (Rar) Posibilitatea de a fi admis, calitatea a ceea ce este admisibil. – Din fr. admissibilité.

admisibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ADMISIBILITÁTE s.f. (Rar) Posibilitatea de a fi admis, caracterul a ceea ce este admisibil. [Cf. fr. admissibilité].

admisibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADMISIBILITÁTE s. f. posibilitatea de a fi admis. (< fr. admissibilité)

admisibilitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADMISIBILITÁTE s. f. (Rar) Posibilitatea de a fi admis. – După fr. admissibilité.

admisibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*admisibilitáte f. (admisibil; fr. admissibilité). Calitatea de a fi admisibil.

admisibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
admisibilitáte s. f., g.-d. art. admisibilitắții

admisibilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
admisibilitate f. calitatea de a fi admis, înlesnirea de a fi primit.

admisibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADMISIBILITÁTE s. f. (Rar) Posibilitatea de a fi admis, calitatea a ceea ce este admisibil. — Din fr. admissibilité.