admonesta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADMONESTÁ, admonestez, vb. I.
Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din
fr. admonester.admonesta (Dicționar de neologisme, 1986)ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr.
admonester].
admonesta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr.
admonester)
admonesta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADMONESTÁ, admonestez, vb. I.
Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). –
Fr. admonester.admonesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)admonestá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
admonesteázăadmonesta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADMONESTÁ, admonestez, vb. I.
Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). — Din
fr. admonester.admonestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)admonestà v. a dojeni aspru (pe un subaltern vinovat).