admisibil - explicat in DEX

admisibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADMISÍBIL, -Ă, admisibili, -e, adj. Care poate fi admis; acceptabil. – Din fr. admissible.

admisibil (Dicționar de neologisme, 1986)
ADMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi admis; valabil. [Cf. fr. admissible].

admisibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADMISÍBIL, -Ă adj. care poate fi admis; acceptabil. (< fr. admissible)

admisibil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADMISÍBIL, -Ă, admisibili, -e, adj. Care poate fi admis. – După fr. admissible.

admisibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*admisíbil, -ă adj. (d. admis; fr. admissible). Care se poate admite.

admisibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
admisíbil adj. m., pl. admisíbili; f. admisíbilă, pl. admisíbile

admisibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
admisibil a. care poate fi admis (de persoane sau lucruri).

admisibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADMISÍBIL, -Ă, admisibili, -e, adj. Care poate fi admis; acceptabil. — Din fr. admissible.