admirator - explicat in DEX

admirator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. – Din fr. admirateur, lat. admirator.

admirator (Dicționar de neologisme, 1986)
ADMIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care admiră, animat de admirație. [Cf. fr. admirateur, lat. admirator].

admirator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADMIRATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care admiră. (< fr. admirateur, lat. admirator)

admirator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră. – Fr. admirateur (lat. lit. admirator, -oris).

admirator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*admiratór, -oáre s. (lat. admirator). Care admiră.

admirator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
admiratór s. m., pl. admiratóri

admirator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
admirator m. cel ce admiră.

admirator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. — Din fr. admirateur, lat. admirator.