admirare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ADMIRÁRE s. f. (Înv.) Admirație. – V. admira.
admirare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ADMIRÁRE s. f. (Rar.) Admirație. – V. admira.
admirare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) admiráre (înv.) s. f., g.-d. art. admirắrii
admirare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ADMIRÁRE s. f. (Înv.) Admirație. — V. admira.