admirabil - explicat in DEX

admirabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile.

admirabil (Dicționar de neologisme, 1986)
ADMIRÁBIL, -Ă adj. Vrednic de admirat; încântător, minunat. [Cf. fr. admirable, lat. admirabilis].

admirabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADMIRÁBIL, -Ă adj. vrednic de admirat; încântător, minunat. (< fr. admirable, lat. admirabilis)

admirabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Fr. admirabile (lat. lit. admirabilis).

admirabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*admirábil, -ă adj., (lat. admirabilis). Demn de admirațiune, minunat. Adv. În mod admirabil.

admirabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
admirábil adj. m., pl. admirábili; f. admirábilă, pl. admirábile

admirabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
admirabil a. demn de admirațiune, minunat. ║ adv. de minune.

admirabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -e, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. — Din lat. admirabilis, fr. admirable.