admirație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva; admirare. – Din
fr. admiration, lat. admiratio.admirație (Dicționar de neologisme, 1986)ADMIRÁȚIE s.f. Sentiment de prețuire fără rezerve, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). [Var.
admirațiune s.f. / cf. fr.
admiration, lat.
admiratio].
admirație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADMIRÁȚIE s. f. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). (< fr.
admiration, lat.
admiratio)
admirație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă etc. față de cineva sau de ceva. –
Fr. admiration (
lat. lit. admiratio, -onis).
admirație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)admiráție (-ți-e) s. f.,
art. admiráția (-ți-a), g.-d. art. admiráției, pl. admiráții, art. admiráțiile (-ți-i-)admirație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva; admirare. — Din
fr. admiration, lat. admiratio.