aditivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADITIVITÁTE s. f. Proprietate a unei mărimi, a unei constante, a unei funcții etc. de a fi aditivă (
1). –
Aditiv +
suf. -itate.aditivitate (Dicționar de neologisme, 1986)ADITIVITÁTE s.f. Proprietate a unei mărimi, a unei substanțe de a fi aditivă. [Cf. it.
additività].
aditivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADITIVITÁTE s. f. proprietate a unei mărimi, substanțe etc. de a fi aditivă. (< fr.
additivité)
aditivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aditivitáte s. f.,
g.-d. art. aditivitắțiiaditivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADITIVITÁTE s. f. Proprietate a unei mărimi, a unei constante, a unei funcții etc de a fi aditivă. —
Aditiv +
suf. -itate.