aditiv - explicat in DEX

aditiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADITÍV, -Ă, aditivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. 2. S. n. Substanță care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități. – Din fr. additif.

aditiv (Dicționar de neologisme, 1986)
ADITÍV, -Ă adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. ♦ (Fiz.; despre o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. // s.m. Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile. [< fr. additif].

aditiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aditív² s. m., pl. aditívi

aditiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADITÍV, -Ă I. adj. 1. (mat.) referitor la operația de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. II. s. n. substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți. (< fr. additif, lat. additivus)

aditiv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADITÍV s. n. Substanță care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile. – Fr. additif.

aditiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADITÍV, -Ă, aditivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. 2. S. m. Substanță care se adaugă unui produs pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități. [Pl. și: (n.) aditive]– Din fr. additif.

aditiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aditív¹ adj. m., pl. aditívi; f. aditívă, pl. aditíve