adjectival - explicat in DEX

adjectival (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADJECTIVÁL, -Ă, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival. ◊ Articol adjectival = articol hotărât, cu forme speciale, care însoțește un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu. ♦ Care îndeplinește funcția de adjectiv. Locuțiune adjectivală. – Din fr. adjectival.

adjectival (Dicționar de neologisme, 1986)
ADJECTIVÁL, -Ă adj. Exprimat printr-un adjectiv. ◊ Articol adjectival = articol pus pe lângă un adjectiv legat de un substantiv articulat sau de un nume propriu. ♦ Care îndeplinește funcția de adjectiv. [< fr. adjectival].

adjectival (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADJECTIVÁL, -Ă adj. exprimat printr-un adjectiv. ♦ articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție. ◊ (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv. (< fr. adjectival)

adjectival (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADJECTIVÁL, -Ă, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival. ♢ Articol adjectival = articol care însoțește un adjectiv legat de un substantiv articulat sau de un nume de persoană. ♦ Care îndeplinește funcția de adjectiv. Locuțiune adjectivală. – Fr. adjectival.

adjectival (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adjectivál, -ă adj. (d. adjectiv). De adjectiv: formă, locuțiune adjectivală. Adv. Ca adjectiv.

adjectival (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adjectivál adj. m., pl. adjectiváli; f. adjectiválă, pl. adjectivále

adjectival (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adjectival a. ce privește adjectivul.

adjectival (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADJECTIVÁL, -Ă, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival. ◊ Articol adjectival = articol hotărât, cu forme speciale, care însoțește un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu. ♦ Care are funcția de adjectiv. Locuțiune adjectivală. — Din fr. adjectival.