adeziune - explicat in DEX

adeziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADEZIÚNE, adeziuni, s. f. 1. Aderare, atașare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ◊ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. Fig. Atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, datorită forțelor intermoleculare, care acționează la distanțe relativ mici. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. adhésion, lat. adhaesio, -onis.

adeziune (Dicționar de neologisme, 1986)
ADEZIÚNE s.f. 1. Alăturare; consimțire; exprimare scrisă a aderării la ceva. 2. Forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact. [Cf. fr. adhésion, lat. adhaesio].

adeziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADEZIÚNE s. f. 1. aderare; exprimare scrisă a aderării. 2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact. 3. (biol.) concreștere a două organe de natură diferită. (< fr. adhésion, lat. adhaesio)

adeziune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADEZIÚNE, adeziuni, s. f. 1. Alipire, aderare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ♢ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a adera (la ceva). ♦ Exprimare în scris a aderării la ceva; cerere de primire într-o organizație politică sau de masă. 2. (Fiz.; în expr.) Forță de adeziune = forță care ține lipite două corpuri, datorită atracției moleculare. – Fr. adhésion (lat. lit. adhaesio, -onis).

adeziune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adeziúne f. (lat. adháesio. V. aderénță, coeziune). Acțiunea de a adera, de a se lipi: forță de adeziune. Fig. Consentiment: daŭ, refuz adeziunea mea unuĭ lucru saŭ la un lucru.

adeziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adeziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. adeziúnii; pl. adeziúni

adeziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adeziune f. 1. unire, consimțire; 2. Fiz. atracțiune moleculară între corpurile în contact.

adeziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADEZIÚNE, adeziuni, s. f. 1. Aderare, atașare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ◊ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. (Fiz.) Atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, determinată de forțele intermoleculare care acționează la distanțe relativ mici. [Pr.: -zi-u-] — Din fr. adhésion, lat. adhaesio, -onis.