adeveritor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ADEVERITÓR, -OÁRE,adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Adeveri + suf. -tor.
adeveritor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ADEVERITÓR, -OÁRE,adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Din adeveri + suf. -(i)tor.
adeveritor(Dicționaru limbii românești, 1939) adeveritór, -oáre adj. Care adeverește. V. jurător.
adeveritor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) adeveritór adj. m., pl. adeveritóri; f. sg. și pl. adeveritoáre
adeveritor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) adeveritor a. care adeverește.
adeveritor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ADEVERITÓR, -OÁRE,adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. — Adeveri + suf. -tor.