adhoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în
expr.)
Divan (sau
adunare)
ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor românești. – Din
lat. ad hoc.adhoc (Dicționar de neologisme, 1986)AD-HÓC adv. Pentru aceasta, pentru un anumit scop. [< lat.
ad hoc – pentru aceasta].
adhoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ad-hóc (divan ~) / (lat.)
ad hoc adj. invar., adv.
adhoc (Marele dicționar de neologisme, 2000)AD-HÓC adv., adj. pentru un anume scop. (< lat.
ad hoc, pentru aceasta)
adhoc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ♢ (Adjectival; în
expr.)
Divanul ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor românești. –
Lat. lit. ad hoc.adhoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în
expr.)
Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea Țărilor Române. –
Din lat. ad hoc.adhoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ad hoc adv. într´adins, pentru un scop determinat;
Divanurile ad hoc, conferințele deschise în 1857 la București și la Iași, cu scopul anumit de a arăta puterilor europene dorințele poporului român.