ademeneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ADEMENEÁLĂ,ademeneli, s. f. Ademenire. – Ademeni + suf. -eală.
ademeneală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ADEMENEÁLĂ,ademeneli, s. f. Ademenire. – Din ademeni + suf. -eală.
ademeneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ademeneálă (pop.) s. f., g.-d. art. ademenélii; pl. ademenéli
ademeneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ADEMENEÁLĂ,ademeneli, s. f. (Pop.) Ademenire. — Ademeni + suf. -eală.