aciuaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACIUÁȘ, aciuașe, s. n. (Rar) Adăpost, refugiu. [
Pr.:
-ciu-aș] –
Aciua +
suf. -aș.aciuaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACIUÁȘ, aciuașe, s. n. Adăpost, refugiu. – Din
aciua +
suf. -aș.aciuaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aciuáș (rar)
(-ciu-aș) s. n.,
pl. aciuáșeaciuaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACIUÁȘ, aciuașe, s. n. (Rar) Adăpost, refugiu. [
Pr.:
-cíu-aș] —
Aciua +
suf. -aș.