aciuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACIUÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) aciua și rezultatul ei. [
Pr.:
-ciu-a-] –
V. aciua.aciuare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACIUÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) aciua și rezultatul ei; adăpost, refugiu. [
Pr.:
-ciu-a-]
aciuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aciuáre (-ciu-a-) s. f.,
g.-d. art. aciuắrii (-ciu-ă-)aciuare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACIUÁRE s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a (se) aciua și rezultatul ei. [
Pr.:
-ciu-a-] —
V. aciua.