acil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÍL, acili, s. m. Radical monovalent al unui acid organic. – Din
fr. acil.acil (Dicționar de neologisme, 1986)ACÍL s.m. (
Chim.) Radical monovalent al unui acid organic. [< fr.
acyl].
acil (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACÍL s. m. radical monovalent derivat din acizii organici. (< fr.
acyl)
acil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acíl s. m.,
pl. acíliacil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÍL, acili, s. m. Radical monovalent al unui acid organic. — Din
fr. acil.