abrutizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)abrutizánt, -ă adj. care abrutizează. (< fr.
abrutissant)
abrutizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABRUTIZÁNT, -Ă, abrutizanți, -te, adj. Care abrutizează. – Din
fr. abrutissant.abrutizant (Dicționar de neologisme, 1986)ABRUTIZÁNT, -Ă adj. Care abrutizează. [Cf. fr.
abrutissant].
abrutizant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABRUTIZÁNT, -Ă, abrutizanți, -te, adj. Care abrutizează. –
Fr. abrutissant.abrutizant (Dicționaru limbii românești, 1939)*abrutizánt, -ă adj. (fr.
abrutissant) Tîmpitor, îndobitocitor.
abrutizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abrutizánt (a-bru-) adj. m.,
pl. abrutizánți; f. abrutizántă, pl. abrutizánteabrutizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABRUTIZÁNT, -Ă, abrutizanți, -te, adj. Care abrutizează. — Din
fr. abrutissant.