abrutizà - explicat in DEX

abrutiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – După fr. abrutir.

abrutiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abrutizá vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)

abrutiza (Dicționar de neologisme, 1986)
ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă însușirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].

abrutiza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută. – După fr. abrutir.

abrutiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abrutizá (a ~) (a-bru-) vb., ind. prez. 3 abrutizeáză

abrutiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemă­nător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. — Din fr. abrutir.

abrutizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abrutizà v. a face brut, a tâmpi.