abnormitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)abnormitáte s. f. anomalie; enormitate. (< fr.
abnormité, germ.
Abnormität)
abnormitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABNORMITÁTE, abnormități, s. f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobișnuit, abnorm. – Din
germ. Abnormität.abnormitate (Dicționar de neologisme, 1986)ABNORMITÁTE s.f. (
Rar) Anomalie; enormitate; lucru abnorm. [Cf. fr.
abnormité, germ.
Abnormität].
abnormitate (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)abnormitáte (abnormitắți), s. f. Anomalie, aberație. <
Germ. Abnormität (
sec. XIX). Germanism, introdus de Titu Maiorescu.
abnormitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABNORMITÁTE, abnormități, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit. – Din germ.
Abnormität.abnormitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abnormitáte (rar)
s. f.,
g.-d. art. abnormitắții; pl. abnormitắți