abnorm - explicat in DEX

abnorm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. – Din germ. abnorm.

abnorm (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abnórm, -ă adj. anormal, neobișnuit. (< germ. abnorm, lat. abnormis)

abnorm (Dicționar de neologisme, 1986)
ABNÓRM, -Ă adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. [Cf. germ. abnorm < lat. abnormis].

abnorm
abnórm, -ă adj. (înv.) Anormal, neobișnuit. Cazuri ciudate în care cererile chiar abnorme ale bolnavilor sunt în stare să înlăture boala (EMIN.). • pl. -i, -e. /<germ. abnorm, lat. abnormis, -e. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abnorm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abnórm (rar) adj. m., pl. abnórmi; f. abnórmă, pl. abnórme

abnorm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. — Din germ. abnorm.