abnegare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABNEGÁRE s. f. (Rar) Abnegație. –
V. abnega.abnegare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABNEGÁRE s. f. (Rar) Abnegație. – Abstract verbal al lui
abnega (rar folosit).
abnegare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abnegáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. abnegắriiabnegare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABNEGÁRE s. f. (Rar) Abnegație. —
V. abnega.