aberativ - explicat in DEX

aberativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif.

aberativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
aberatív, -ă adj. care ține de aberație. (< fr. aberratif)

aberativ (Dicționar de neologisme, 1986)
ABERATÍV, -Ă adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație. [< fr. aberratif].

aberativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aberatív (rar) adj. m., pl. aberatívi; f. aberatívă, pl. aberatíve

aberativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). — Din fr. aberratif.