abhora - explicat in DEX

abhora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.

abhora (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abhorá vb. tr. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. (< fr. abhorrer, lat. abhorrere)

abhora (Dicționar de neologisme, 1986)
ABHORÁ vb. I. tr. (Rar) A avea dezgust, aversiune, ură față de ceva sau față de cineva. [< fr. abhorrer, cf. lat. abhorrere].

abhora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abhorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 abhoreáză

abhora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. — Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.