aberație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect.
2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊
Aberație vizuală = astigmatism (
2).
Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și faptului că lumina se propagă cu viteză finită.
3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din
fr. aberration, lat. aberratio.