abdica (Marele dicționar de neologisme, 2000)abdicá vb. intr.
1. a renunța la tron, la un drept.
2. (
fig.) a renunța la ceva, a se resemna.
3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. (< fr.
abdiquer, lat.
abdicare)
abdica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABDICÁ, abdíc, vb. I.
Intranz. A renunța la tron. ♦
Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din
fr. abdiquer, lat. abdicare.abdica (Dicționar de neologisme, 1986)ABDICÁ vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (
Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr.
abdiquer, cf. lat.
abdicare].
abdica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABDICÁ, abdíc, vb. I.
Intranz. A renunța la tron;
fig. a renunța la ceva. –
Fr. abdiquer (
lat. lit. abdicare).
abdicaabdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă).
Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.).
2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților).
Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMIN.). • prez.ind.
abdíc. / <fr.
abdiquer, lat.
abdicāre. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abdica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abdicá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
abdícăabdicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abdicà v.
1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn);
2. fig. a renunța la:
a abdica libertatea.abdica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABDICÁ, abdic, vb. I.
Intranz. A renunța la tron. ♦
Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). — Din
fr. abdiquer, lat. abdicare.