abdica - explicat in DEX

abdica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abdicá vb. intr. 1. a renunța la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna. 3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)

abdica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

abdica (Dicționar de neologisme, 1986)
ABDICÁ vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

abdica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).

abdica
abdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer, lat. abdicāre. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abdica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abdicá (a ~) vb., ind. prez. 3 abdícă

abdicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abdicà v. 1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn); 2. fig. a renunța la: a abdica libertatea.

abdica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABDICÁ, abdic, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). — Din fr. abdiquer, lat. abdicare.