abces - explicat in DEX

abces (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abcés s. n. colectare de puroi într-un țesut sau organ. (< fr. abcès, lat. abscessus)

abces (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABCÉS, abcese, s. n. Colectare de puroi, bine delimitată de țesuturile din jur, formată în urma dezintegrării țesuturilor, de obicei sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari. – Din fr. abcès.

abces (Dicționar de neologisme, 1986)
ABCÉS s.n. Puroi strâns în interiorul unui țesut sau într-un organ intern; (pop.) buboi. [< fr. abcés, cf. lat. abcessus].

abces (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abcés s. n., pl. abcése

abces (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABCÉS, abcese, s. n. Acumulare de puroi sub piele sau într-un organ intern. – Fr. abcès (lat. lit. abscessus).

abces (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABCÉS, abcese, s.n. Acumulare de puroi, bine delimitată de țesuturile din jur printr-o membrană de țesut conjunctiv. – Din fr. abcès.

abces (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abcés n. pl. e (fr. abcés, lat. abscessus, abcessus). Med. Buboĭ, unflătură dură și țuguiată din care, cînd se coace, ĭese puroĭ.

abces
abcés s.n. (med.) Colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari. ◊ Abces cald (sau acut) = abces însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră. Abces rece = abces cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației. Abces urinos = abces produs prin infiltrația urinei în țesutul celular. • pl. -e / <fr. abcès; cf. lat. absscessus „furuncul“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)