trafica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAFICÁ, trafichez, vb. I.
Intranz. A face negoț (cu o marfă ilicită). – Din
fr. trafiquer.trafica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)traficá (a ~) vb., ind. prez. 3
traficheázătrafica (Dicționar de neologisme, 1986)TRAFICÁ vb. I. intr. A face trafic (în special cu o marfă ilicită). [< fr.
trafiquer, cf. it.
trafficare].
trafica (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAFICÁ vb. intr. a face trafic (cu o marfă ilicită). (< fr.
trafiquer)
traficà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)traficà v.
1. a face trafic;
2. fig. a trage un folos necinstit:
a trafica influența sa; 3. a negocia:
a trafica o poliță.trafica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAFICÁ, trafichez, vb. I.
Intranz. A face negoț (cu o marfă ilicită). — Din
fr. trafiquer.