trafic - explicat in DEX

trafic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRAFÍC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane care se fac pe o anumită cale de comunicație, cu anumite mijloace de transport, într-un interval de timp și în condiții precizate. ♦ Totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp și în anumite condiții tehnice. 2. Activitate economică având drept scop schimbul de mărfuri și de alte valori. ♦ Comerț ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influență = a trage foloase ilicite din influența pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucură pe lângă cineva. – Din fr. trafic.

trafic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tráfic / trafíc s. n., pl. tráficuri / trafícuri

trafic (Dicționar de neologisme, 1986)
TRAFÍC s.n. 1. Transport de mărfuri sau de persoane raportat la o anumită cale de comunicație și la un interval de timp dat. 2. Activitate economică având drept scop schimbul de mărfuri și de alte valori. ♦ Comerț ilicit. ♦ Trafic de influență = negociere a trecerii de care se bucură cineva pe lângă o persoană influentă, făcută în scopul unui câștig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

trafic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRAFÍC s. n. 1. transport de mărfuri sau de persoane pe o anumită cale de comunicație și la un interval de timp dat. ◊ comerț ilicit. ♦ ~ de influență = negociere a trecerii de care se bucură cineva pe lângă o persoană influentă. 2. totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice și în condiții date. (< fr. trafic)

trafic (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *tráfic n., pl. e, și trafíc n., pl. urĭ (fr. trafic, d. it. tráffico). Negoț cu țărĭ depărtate: trafic de cereale. Fig. Negoț rușinos: nu se face trafic cu onoarea !

trafic (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *tráfic și trafíc saŭ -chéz, a -á v. intr. (fr. trafiquer, it. tráffico, -care). Fig. Fac trafic rușinos: a trafica cu conștiința ta. V. tr. A trafica ceaĭ. Fig. A trafica conștiințele. V. precupețesc.

trafic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trafic n. 1. negoț cu mărfuri; 2. fig. comerț ilicit, profit rușinos.

trafic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÁFIC, traficuri, s. n. 1. Frecvența operațiilor de transport efectuat, cu anumite mijloace de transport (feroviare, maritime, rutiere, aeriene), într-un interval de timp și în condiții precizate. ♦ Totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp și în anumite condiții tehnice. 2. Activitate economică având drept scop schimbul de mărfuri și de alte valori. ♦ Comerț ilicit. ◊ Expr. A face trafic de influență = a trage foloase ilicite din influența pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucură pe lângă cineva. [Acc. și: trafíc] — Din fr. trafic.