soluționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLUȚIONÁ, soluționéz, vb. I.
Tranz. A găsi, a da o soluție (
2); a dezlega, a rezolva. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. solutionner.soluționa (Dicționar de neologisme, 1986)SOLUȚIONÁ vb. I. tr. A da o soluție; a dezlega, a rezolva (o problemă, o chestiune). [Pron.
-ți-o-. / < fr.
solutionner].
soluționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLUȚIONÁ vb. tr. 1. a da o soluție; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă. 2. a pregăti o soluție de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderența acestuia cu cauciucul. (< fr.
solutionner)
soluționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)soluționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
soluționeázăsoluționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLUȚIONÁ, soluționez, vb. I.
Tranz. A găsi, a da o soluție (
2); a dezlega, a rezolva. [
Pr.: -
ți-o-] —Din
fr. solutionner.