seconda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECONDÁ vb. I
v. secunda.seconda (Dicționar de neologisme, 1986)SECONDÁ vb. I. v.
secunda.
seconda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!secondá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
secondeázăseconda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECONDÁ, secondez, vb. I.
Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale.
2. (
Muz.) A acompania. [
Var.:
secundá vb. I] — Din
fr. seconder, lat. secundare.