secret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj.,
s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial.
Tratative secrete. ◊
Asociație (sau
organizație, societate)
secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină.
2. Ascuns vederii, mascat privirilor. ◊
Agent secret = agent de siguranță; detectiv.
II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊
Secret de stat = document sau date privitoare la problemele de bază ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege.
2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva.
3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte.
4. (
Înv.) Discreție.
5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [
Var.:
sâcrét, -eátă adj.] – Din
fr. secret, lat. secretus.secret (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)secrét s.n. (înv.) substanță organică produsă și eliminată de celulele glandulare; scurgere, scursoare, scursură, secreție.
secret (Dicționar de neologisme, 1986)SECRÉT s.n. 1. Ceea ce este ținut în taină, ceea ce nu se dă publicității; mister, taină.
2. Mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva.
3. Ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, a unei arte. [Pl.
-te, -turi. / < lat.
secretum, cf. fr.
secret].
secret (Dicționar de neologisme, 1986)SECRÉT, -Ă adj. 1. Tainic, tăinuit, ascuns.
2. Mascat, ascuns privirii. [< lat.
secretus, cf. fr.
secret].
secret (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECRÉT, -Ă I.
adj. 1. tainic, tăinuit, ascuns. 2. mascat, ascuns privirii. II. s. n. 1. ceea ce este ținut în taină, ce nu se dă publicității; mister. 2. mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva. 3. ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, unei arte. (< fr.
secret, lat.
secretus)
secret (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SECRÉT3, -EÁTĂ adj. v. săcret.secret (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)secrét (-eátă), adj. –
1. Deșert, abandonat. –
2. Retras, izolat. –
3. Afurisit, blestemat. –
4. Ascuns. –
5. (
S. n.) Pustiu, loc frecventat de duhurile rele. –
6. (
S. n.) Taină. –
7. (
S. n.,
înv.) Parolă. –
Var. săcret. Lat. secrētus (Pușcariu 1575; REW 7765; Tiktin; Candrea),
cf. alb. škretë. Este popular numai în
Trans., sensurile 4 și 6-7 reproduc
fr. secret. Sensul de „blestemat” care se explică suficient pornind de la ideea de „gol”,
cf. pustiu, poate a fost înțeles ca o continuare a seriei
proclet, treclet. Der. (din
fr.)
secreta, vb.;
secretar, s. m.;
secretariat, s. n.;
secrețiune, s. f.secret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secrét1 (se-cret) adj. m.,
pl. secréți; f. secrétă, pl. secrétesecret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secrét2 (se-cret) s. n.,
pl. secrétesecret (Dicționaru limbii românești, 1939)*secrét, -ă ădj. (lat.
secretus, despărțit, d.
se-cérnare a despărțĭ. V.
cern). Care e ținut ascuns, știut numaĭ de unu saŭ de puținĭ:
procedură secretă, tratat secret. Care e ascuns vederiĭ:
mecanizm secret, ușă secretă. Care-șĭ ascunde sentimentele:
un dușman secret. Pop. Discret:
nu eștĭ de loc secret ! Comitet secret, adunare care deliberează fără să asiste publicu.
Fondurĭ secrete, banĭ pe care guvernu-ĭ poate cheltuĭ p. interesele superioare ale statuluĭ fără să dea socoteală contabilitățiĭ publice. S. n., pl.
e. Faptă ascunsă, lucru ținut ascuns:
a trăda un secret. Discrețiune (tăcere):
a observa secretu. Procedură specială neștiută de alțiĭ:
Chinejiĭ aŭ secretu de a face lacu. Mijloc (talent) particular de a reușĭ:
secretu de a te îmbogățĭ, de a domnĭ. Explicațiune, motiv ascuns:
nu pricep secretu purtăriĭ luĭ. Mecanizm ascuns:
lacăt cu secret. Celulă separata într’o închisoare:
a pune un asasin la secret. Vorbă convențională (parolă) pe care, dacă n’o pronunțĭ, nu țĭ se dă voie să trecĭ:
spuse secretu, și santinela îl lăsă să intre. Secret de stat, lucru a căruĭ divulgare face răŭ țăriĭ.
Secret public, lucru știut de toțĭ în parte, dar pe care nu-l spune nimenĭ în public.
În secret, în ascuns, fără marturĭ. — Apare Și’n P.P. noŭă. V.
taĭnă.