represiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din
fr. répressif.represiv (Dicționar de neologisme, 1986)REPRESÍV, -Ă adj. Referitor la represiune, care reprimă. [Cf. fr.
répressif, it.
repressivo].
represiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPRESÍV, -Ă adj. care reprimă, de represiune. (< fr.
répressif)
represiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*represív, -ă adj. (lat.
repressum, supinu d.
reprimere; fr.
répressif. V.
expresiv). Care servește la represiune:
măsurĭ, legĭ represive.represiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)represív (re-pre-) adj. m.,
pl. represívi; f. represívă, pl. represíverepresiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)represiv a. care reprimă:
măsură represivă.represiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. — Din
fr. répressif.