represiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimarea prin violență a unei acțiuni de opoziție, de revoltă; (la
pl.), acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere juridică cu caracter penal împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de lege. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. répression.represiune (Dicționar de neologisme, 1986)REPRESIÚNE s.f. Reprimare, înăbușire violentă a unei operații, a unei revolte; (
la pl.) măsuri drastice luate pentru înăbușirea unei revolte, a unei opoziții. [Pron.
-si-u-. / cf. fr.
répression, it.
repressione].
represiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPRESIÚNE s. f. 1. reprimare, înăbușire violentă a unei operațiuni, revolte, greve etc. 2. măsură de constrângere și de pedepsire a celui care săvârșește o infracțiune. (< fr.
répression, lat.
repressio)
represiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*represiúne f. lat.
repressio, -ónis. V.
presiune). Acțiunea de a reprima:
represiunea delictelor depinde de tribunalele corecționale. – La 1907, cînd s´a răsculat țărănimea instigată, Petru Carp a zis: „Maĭ întîĭ represiune, apoĭ vom aviza!” Și așa a și fost !
represiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)represiúne (re-pre-si-u-) s. f.,
g.-d. art. represiúnii; pl. represiúnirepresiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)represiune f. acțiunea de a reprima:
represiunea unui delict.represiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPRESIÚNE, represiuni, ș.f. Reprimare, înăbușire a unei acțiuni de revoltă, de opoziție colectivă; (la
pl.) acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepesele prevăzute de legea penală. [
Pr.: -
si-u-] — Din
fr. répression.