reprezentant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și
f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc.
2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din
fr. représentant.reprezentant (Dicționar de neologisme, 1986)REPREZENTÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană delegată să reprezinte pe cineva; împuternicit să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc.
2. Cel care reprezintă un curent, o școală etc.; exponent. [Pl.
-nți, -nte. / cf. fr.
représentant].
reprezentant (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPREZENTÁNT, -Ă s. m. f. persoană delegată să reprezinte pe cineva sau ceva. ◊ persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică. (< fr.
représentant)
reprezentant (Dicționaru limbii românești, 1939)*reprezentánt, -ă s. (lat.
repraeséntans, -ántis, fr.
représentant). Care reprezentă [!] pe altu, mandatar, delegat:
repretentantu uneĭ țărĭ la un congres, reprezentantu uneĭ case comerciale. Jur. Care e chemat la moștenire în locu ascendentuluĭ luĭ mort maĭ în ainte [!]. V.
prepus.reprezentant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reprezentánt (re-pre-) s. m.,
pl. reprezentánțireprezentant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reprezentant m.
1. cel ce reprezentă pe altul, care are puterea de a lucra în numele său;
2. cel ce face afaceri pentru o casă de comerț;
3. membrul unei adunări legislative.
reprezentant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți,-te, s. m. și
f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc.
2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. — Din
fr. représentant.