remorca - explicat in DEX

remorca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorca (Dicționar de neologisme, 1986)
REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].

remorca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)

remorca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
remorca, remorchez v. t. (d. persoane) 1. a lua cu sine, a târî cu sila 2. a atașa unui grup

remorca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză

remorcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei.

remorca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] — Din fr. remorquer.