remontoar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas. – Din
fr. remontoir.remontoar (Dicționar de neologisme, 1986)REMONTOÁR s.n. Mecanism de tragere, de întoarcere a arcului unui ceas. [Pron.
-toar. / < fr.
remontoir].
remontoar (Marele dicționar de neologisme, 2000)REMONTOÁR s. n. mecanism de întoarcere a arcului unui ceas. (< fr.
remontoir)
remontoar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remontoár (-toar) s. n.,
pl. remontoáreremontoar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)remontoar n. mecanism de întors un ceasornic fără cheie.
remontoar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas ornic, fără a se folosi o cheie. — Din
fr. remontoir.