remontare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de
a (se) remonta și rezultatul ei. –
V. remonta.remontare (Dicționar de neologisme, 1986)REMONTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) remonta (
1) și rezultatul ei. [<
remonta].
remontare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remontáre s. f.,
g.-d. art. remontắrii; pl. remontắriremontare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de
a (se) remonta și rezultatul ei. —
V. remonta.