remorcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de
a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. –
V. remorca.remorcare (Dicționar de neologisme, 1986)REMORCÁRE s.f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcaj. [<
remorca].
remorcare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remorcáre s. f.,
g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắriremorcare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de
a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. —
V. remorca.