magnetiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. ◊
Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor. ♦
Fig. A exercita asupra cuiva o atracție puternică.
2. Refl. (
Fam.) A se ameți de băutură. – Din
fr. magnétiser.magnetiza (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietăți magnetice.
2. (
Fig.) A exercita o mare influență asupra cuiva, a atrage puternic, în mod irezistibil. ♦
refl. (
fam.) A se îmbăta. [< fr.
magnétiser, cf. germ.
magnetisieren].
magnetiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. a da unui metal proprietăți magnetice. 2. (fig.) a exercita o mare influență, o atracție irezistibilă asupra cuiva; a fascina. II. refl. (fam.) a se ameți de băutură. (< fr.
magnétiser)
magnetiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
magnetizeázămagnetizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)magnetizà v.
1. a. comunica proprietățile magnetului:
a magnetiza fierul; 2. a influența fizicește prin procedările magnetismului animal;
fig. a dobândi o mare influență asupra cuiva.