împroprietări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV.
Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe. [
Pr.:
-pri-e-] –
În + proprietar.