improprietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPROPRIETÁTE, improprietăți, s. f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții. [
Pr.:
-pri-e-] – Din
fr. impropriété, lat. improprietas, -atis.improprietate (Dicționar de neologisme, 1986)IMPROPRIETÁTE s.f. Lipsă de proprietate a unui termen. [Pron.
-pri-e-. / cf. fr.
impropriété].
improprietate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPROPRIETÁTE s. f. caracter impropriu, necorespunzător; lipsă de proprietate a unui termen. (< fr.
improprieté)
improprietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)improprietáte (-pri-e-) s. f.,
g.-d. art. improprietắții; pl. improprietắți