împroprietări - explicat in DEX

împroprietări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar.

împroprietări (Dicționar de neologisme, 1986)
ÎMPROPRIETĂRÍ vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar].

împroprietări (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎMPROPRIETĂRÍ vb. tr. a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar)

împroprietări (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
împroprietări, împroprietăresc v. t. v. împodobi.

împroprietări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 să împroprietăreáscă

împroprietări (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
împroprietărí v. a face proprietar: țăranii au fost împroprietăriți întâi prin legea din 1864.