afâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFÂNÁ, afânez, vb. I.
Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din
lat. *affenare.afâna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)afâna, afânez v. t. a bate, a lovi
afâna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFÂNÁ, afânez, vb. I.
Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. –
Lat. *affenare.afâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afâná (a ~) (a face mai puțin compact)
vb.,
ind. prez. 3
afâneázăafâna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFÂNÁ, afânez, vb. I.
Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. —
Din lat. *affenare.afânà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca
fânul din claie].