marinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de
a marina. –
V. marina.marinare (Dicționar de neologisme, 1986)MARINÁRE s.f. Acțiunea de a marina și rezultatul ei; conservare; preparare, condimentare. [<
marina].
marinare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARINÁRE (‹
marina)
s. f. Procedeu de preparare a cărnii, a peștelui, a legumelor și a unor fructe în scopul conservării lor, bazat pe acțiunea acidului acetic, singur sau asociat cu sare de bucătărie; uneori se mai adaugă diferite condimente, sos de tomate, zahăr etc.
marinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!marináre s. f.,
g.-d. art. marinắrii; pl. marinắri