zincare - explicat in DEX

zincare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ. – V. zinca.

zincare (Dicționar de neologisme, 1986)
ZINCÁRE s.f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei. [< zinca].

zincare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zincáre s. f., g.-d. art. zincắrii; pl. zincắri

zincare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei.

zincare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZINCÁRE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ. — V. zinca.