zinca - explicat in DEX

zinca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

zinca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)

zinca (Dicționar de neologisme, 1986)
ZINCÁ vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].

zinca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză

zinca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

zinca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. — Din zinc.