zgărduță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGĂRDÚȚĂ, zgărduțe, s. f. (
reg.) Panglică (cu mărgele) care împodobește masca flăcăilor când joacă țurca
1 de Anul Nou. –
Zgardă +
suf. -uță.zgărduță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgărdúță (reg.) s. f., g.-d. art.
zgărdúței; pl.
zgărdúțezgărduță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGĂRDÚȚĂ, zgărduțe, s. f. (
Reg.) Panglică (cusută cu fire mărunte de mărgăritar) care împodobește masca flăcăilor când joacă, de anul nou, turca. – Din
zgardă +
suf. -uță.zgărduță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGĂRDÚȚĂ, zgărduțe, s. f. (
Reg.) Panglică (cu mărgele) care împodobește masca flăcăilor când joacă turca de Anul Nou. —
Zgardă +
suf. -
uță.